Acest site este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

Acest site este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

SPUNE-NE POVESTEA TA
DE SUCCES!

Cele mai apreciate povești vor fi premiate cu
500 RON în cadrul Galei Califem.
Poveștile câștigătoare vor fi alese prin votul publicului
împreuna cu comisia de jurizare a concursului.

10 POVEȘTI DE SUCCES, 10 CÂȘTIGĂTOARE.


LAZĂR CLAUDIA LIZICA
ENCULESCU NICOLETA
ACHIM MAGDALENA
COSTACHE CECILIA GABRIELA
GOALES ALINA
IOSIF NATALIA
BORCEA NARCISA
VÂGA CLAUDIA
STOICA DESPINA
MANESCU CARMEN

Perioada concursului 7 septembrie – 14 octombrie 2015

Înscrie-te în concurs!

Enculescu, Nicoleta

Profesor calificat de limba și literatura român
758 voturi

Drumul meu, prin încercări, spre ASTRE... Visez... M-am născut din Dragoste, din Soare și Pământ... M-am născut din Stele și din Lună...

O tânără, abia intrată-n Viaţă, avu un vis: acela de a se găsi pe sine, de a se desăvârşi. De a cunoaşte cât mai multe. De a şti. Mergând pe Drumul Vieţii, a avut şi tristeţi, şi bucurii. Soarele, când îi râdea, când se ascundea de ea. Însă... nu renunţa! Dorinţa şi încrederea că se va desăvârşi nu se desprindea de ea. Ca orice tânăr, avea o familie, avea bunici, care ţineau sau nu la ea, care se rugau sau nu pentru ea. Însă Buni, Buni de la Vâlcea... – o făcea! Era Buni a ei, Buni pe care o iubea! O Buni bună, care avea o mare încredere în ea, încredere ce i-a dat aripi să zboare, i-a dat scut şi speranţă, speranţă de învingător. O Buni bună, care avea o extraordinar de mare încredere în ea şi o dorinţă de a o aduce pe Calea Vieţii. Adevărata Cale a Vieţii. Dreapta Cale a Vieţii. A reuşit? N-a reuşit? Vom afla-o doar la final... Viaţa s-a scurs, firesc, în drumul său, cu bunele şi relele ce o caracterizau. Tânăra noastră ce făcea? Lupta. Lupta devenise dură pentru ea. O luptă în care a descoperit (sau i s-a descoperit) sensul Vieţii omului pe Pământ: credinţa, nădejdea, dragostea. Lucrul făcut cu gândul la Dumnezeu, mintea ridicată la Maica şi Stăpâna de nebiruit a tuturor. Lupta, cădea, se ridica, lupta şi tot aşa, mereu aşa. Viaţa-i era o luptă. Crâncenă, neîndurătoare, neiertătoare, fără suflet, fără... nimic... uman în ea. Lupta... a devenit cumplit de grea pentru ea! O puteţi ajuta cumva? Tânăra de atunci, înaintată în vârstă acum (cu doar 17 ani, nu mai mult!) se află printre voi, chinuindu-se – uneori foarte-foarte mult! – să meargă drept pe Calea strâmt-a Vieţii. Chinuindu-se, la propriu şi la modul figurat. De ce? Pentru că, în urma unui accident, suferit în aprilie 1998, s-a lovit la coloană, în căderea pe treptele unei scări, când pleca de la serviciu spre casă. O banală căzătură (mai avea doar două trepte de coborât!), dar cu consecinţe dintre cele mai... grele şi neplăcute. În urma internărilor în spitalele bucureştene (Militar Central, Bagdasar-Arseni, Colentina, Municipal), a fost diagnosticată cu: - Pareză de S.P.E. şi S.P.I. – nerv sciatic, membrul inferior stâng; - Dicopatie lombară L4-L5 şi L5-S1, faza III / stadiul III; - Discartroză cervicală C5-C6, cu sindrom iritativ; - Sindrom coadă de cal. Nu se ştie din ce motiv (probabil... – grijile zilei de mâine, grijile pe care şi le făcea în legătură cu cei apropiaţi, în legătură cu viitorul său etc.), în 2005, a fost diagnosticată, la Institutul „Parhon” din Bucureşti (doamna dr. Adina Ghemigian), şi cu MICRONODUL TUMORAL HIPOFIZAR LATERAL STÂNG, SECRETANT DE PROLACTINĂ. Din cauza mersului dificil, stepat, toată greutatea preluând-o membrul inferior drept, sănătos, în martie 2008 a suferit o intervenţie chirurgicală la genunchiul acestuia, pentru CONDROMALACIE GRAD II CONDIL FEMUR INT. PLATOU TIBIAL ARTICULAŢIA GENUNCHIULUI DREPT, PLICĂ SINOVIALĂ SUPRAPATELARĂ GENUNCHI DREPT. Iar în ziua de 23 februarie 2010 a fost operată pentru Hernia de disc de la nivelul L5-S1, prin NUCLEOPLASTIE PERCUTANĂ, DECOMPRESIE MECANICĂ A NUCLEULUI PULPOS. Spitalizările, medicamentele, tratamentele, ghetele ortopedice speciale cu arc şi plăcuţe pe laterale, pentru a-i susţine gleznele, asupra cărora nu are control din cauza parezei, costau şi costă o avere. Nici mai mult, nici mai puţin. Pentru unii, suma ar fi mică totuşi, însă pentru ea – enormă. În condiţiile în care se ridică cu mult peste 1000 RON lunar. Pentru a putea contribui la cheltuielile casei, pentru a nu stagna în acel proces al devenirii de sine, pentru a culege, din nou, din Nectarul Vieţii, s-a hotărât să nu mai fie o povară pentru cei dragi ai săi. Pentru că sufereau şi ei, alături de ea, pentru că... se certau. Da! Se certau! Şi ea tânjea după linişte, după pacea aducătoare de senin, frumos şi bucurii. Nu-şi dorea să ajungă, în veci, a cerşi pe la colţ de stradă, ori prin curţile bisericilor, ale mănăstirilor, o bucată de pâine ori un leuţ. Nu! Nu suporta gândul acesta! Încurajată şi plină de speranţă (datorită OUG 102/1999, modificată în 2002 şi 2005, datorită Legii 448 din 6 decembrie 2006), a susţinut şi susţine (dacă nu an de an, cel mult la 3 ani odată) examene, pentru a fi numită, prin repartiţie, la muncă. Munca la catedră. La şcoală. În învăţământul preuniversitar de stat. Activitate la care tânjea încă de când era elevă, la Şcoala 169, şi se uita lung, foarte lung la scara profesorilor, pe care se imagina urcând veselă, purtând, sub braţ, faimosul catalog aducător de lacrimi şi de bucurie. A obţinut, în urma unor astfel de concursuri, de examene, şi note de 8, 57 (Concursul Național de Titularizare din 30 iulie 2013), 7,60 (în 2008), de 7,70 (în 2005), de 6,00 (în 2004), 9,12 (2009), fiind încadrată ca profesor. Profesor calificat, dar suplinitor. Încadrată pe perioade determinate. S-a bucurat, tânăra noastră, de bucuria celor din preajma sa, s-a bucurat de reuşite, a plâns când atingea pământul, însă se ridica, mergea mai departe, tot mai departe. Înainta. Poate, cu bucurie, ar fi trebuit să se termine povestea ei, a tinerei. Dar... prezentul dur, urât trage de poveste înainte, înăbuşind-o în mantia-i neagră: Casa de Pensii pe raza căreia domiciliază a somat-o să-i returneze suma primită, ca „pensie necuvenită”, pe 3 ani în urmă. Hm! „Pensie necuvenită”?!??? Până în martie 2010, avea gradul II de invaliditate (cu pierderea, „în cea mai mare parte, a capacităţii de muncă”, cum atestă unele Certificate medicale de încadrare în grad de invaliditate, fără nicio indicaţie expresă, la rubrica „Recomandări profesionale”, cum că nu ar avea voie să muncească – cum se făcea odinioară, în primii ei ani de după accident – ) şi gradul accentuat de handicap locomotor. Grade stabilite în urma atâtor şi atâtor investigaţii medicale, în servicii de specialitate, aflate în spitale de renume. Prezentul? E negru şi de nesuportat pentru ea! Casa de Pensii îşi vrea, în continuare, banii (care sunt cât 3-4 averi, ori mai mult: 123.770.000 lei vechi, plus încă 54.000.000 lei vechi, întrucât, pentru anul școlar 2011-2012, a fost înregistrată, în Registrul REVISAL, cu normă întreagă, deși ea avea doar 9,19 ore, adică exact acea jumătate de normă legală, la care avea dreptul prin lege. Nimic mai mult), trimiţându-i somaţie după somaţie, Tribunalul Municipiului Bucureşti şi Curtea de Apel catalogând ca „nefondate” cererile sale de ştergere a debitului instituit în sarcina sa. Sau, cel puţin, a diminuării acestuia, funcţie de context, de costuri. Tânăra noastră, în ianuarie și în luna iunie 2012, a fost operată pentru triplă artrodeză (supraastragaliană și subastragaliană) și fractură de astragal, glezna stângă fiindu-i îndreptată și fixată la 25 de grade cu ajutorul a 4 șuruburi și 2 scoabe, precum și cu un substitut osos, substanță numită Eurocer, în prezent neputându-se deplasa decât cu ajutorul cârjelor. În luna ianuarie a anului 2012 – mai exact la 26 ianuarie, după fix două săptămâni de la prima operație -, tatăl său, Vasile, a murit. Pensia pe care o are? Pensia este de doar 308 lei noi… De curând - e drept -, a fost repartizată, ca profesor suplinitor calificat, în baza notei obținute la Concursul Național de Titularizare din 2013 (8,57), la două școli, foarte departe de casa sa. Dar... Ceea ce ia ca salariu (510 lei noi) dă exact pe transportul cu taxiul, pentru că nu se poate deplasa pe distanțe lungi pe picioarele sale. Pe distanțe foarte scurte se deplasează cu ajutorul a două cârje... Pentru aceasta, ca să poată supraviețui, ca să-și poată cumpăra medicamentele de care are nevoie, plus pe cele ale mamei sale (care costă peste 800 de lei noi), s-a gândit să dea meditații. Iată și anunțul pe care și l-a redactat: LICENȚIATĂ ÎN TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI FILOLOGIE, SPECIALIZAREA ROMÂNĂ-FRANCEZĂ, CU STUDII APROFUNDATE DE ETNOLOGIE ȘI FOLCLOR, MASTERATĂ ÎN COMUNICARE ȘI COMUNIUNE, profesor de limba și literatura română, cu 8 ani de predare în învățământul preuniversitar de stat și particular, gimnazial și liceal, cu media 8,57 la Concursul de Titularizare din 30 iulie 2013, cu rezultate deosebite obținute împreună cu elevii la concursuri, olimpiade și evaluări, OFER MEDITAȚII LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ pentru elevii claselor a II-a - a XII-a și pentru cei ce vor să se pregătească în vederea susținerii evaluării naționale și a examenului de bacalaureat (din București). Contact: nico.enculescu@gmail.com. Casa de Pensii şi domnii judecători nu ştiu nici acest din urmă (sau nu!) lucru: a mers (chinuindu-se) drept, înainte, suferind umilinţe, insulte din partea concetăţenilor săi, dar şi a celor mai mici decât ea, pe care îi iubea şi îi iubeşte necondiţionat, cărora dorea şi doreşte să le lase, în suflete, Lumină din Lumina sufletului său, cărora dorea şi doreşte să le împărtăşească sau să le dăruiască din prea plinul sufletului său: cunoştinţe diverse, bunătate, credinţă, smerenie. Poate şi puţină înţelepciune. Pentru aceasta, are nevoie de pace, de siguranţa zilei de mâine, de ajutor. Da! Are nevoie de ajutor. De ajutorul fiecăruia dintre cei ce se află în jurul său, cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi. Aş vrea ca povestea sa să aibă, totuşi, un final. Un final cu lacrimi de bucurie, nu cu lacrimi de tristeţe. O puteţi ajuta? O veţi ajuta? Vă rog: daţi-i o mână de ajutor, are nevoie de ea! Anul acesta, 2015, mama sa va trebui să sufere încă o intervenție chirurgicală, pentru cataractă. Se teme de acest lucru, se teme, pentru că e… costisitoare… De asemenea, are nevoie de lemne, pentru încălzirea pe perioada friguroasă a anului (în jur de 3000 de kg), trebuie să refacă soba, care a bufnit la începutul anului, iar bucăți de cărămizi, pe interior, cad din ea. De asemenea, casa solicită unele reparații urgente (de pildă, instalația de apă), pentru că este veche... Povestea sa... e... povestea mea...: NICOLETA ENCULESCU, strada Călugăreni, nr.3, sector 3, cod poştal 031528, oficiul poştal 77, - LICENȚIATĂ ÎN FILOLOGIE, SPECIALIZAREA ROMÂNĂ-FRANCEZĂ, FACULTATEA DE LITERE, promoţia 1999 (media examenului de Licenţă: 8,25); - STUDII APROFUNDATE ÎN ETNOLOGIE ŞI FOLCLOR – Facultatea de Litere a Universității de stat București, cu diplomă obţinută în iunie 2002 (media examenului de disertaţie: 10,00) - PREMII I şi MENŢIUNI obţinute în urma participării la diferite concursuri literare naţionale şi internaţionale (Franţa), în perioada 2000 – 2004 - POEZII şi ESEURI, REPORTAJE – apăute în diferite ziare, reviste, săptămânale, în perioada 1992 – 2000, 2009, 2010 („La Datorie”, „Observatorul Militar”, „Opinia Naţională”, „Metrobus”, „Cruce şi Înviere”, „Buletinul parohiei Buna-Vestire” din sectorul 4 al Bucureştiului; revista „ASTO”), precum şi în volumul antologic „Lampadeforii” (Editura MOREL, Bucureşti, 2001); - VOLUM PROPRIU DE POEZII FLACĂRĂ ARZÂND (Editura UNIVERSITARĂ, Bucureşti, 2009), apărut în urma decernării Premiului Special pentru încurajarea debutului editorial, acordat de Fundaţia „Vâlcea 1”, prin preşedintele său, domnul Emilian Frâncu. (cu notificarea: premiul era acordat pentru publicarea unei alte lucrări, finalizate, dar care necesită o sumă uriaşă – 37.000.000 lei vechi -, de care nu are de unde să facă rost. Este vorba despre lucrarea intitulată SPIRITUALITATE ŞI ARTĂ ORTODOXĂ ÎN COMUNA COSTEŞTI, JUDEŢUL VÂLCEA); - LICENȚIATĂ ÎN TEOLOGIE ORTODOXĂ, SPECIALIZAREA DIDACTICĂ, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” – Bucureşti, promoția iunie 2012 (media examenului de licență: 8,62), MASTERATĂ ÎN COMUNICARE ȘI COMUNIUNE, Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Justinian Patriarhul” din București, promoția 2015 (media examenului de disertație: 10,00). V Ă M U L Ț U M E S C pentru înțelegere și pentru ajutor! Nicoleta Enculescu, strada Călugăreni, nr.3, sector 3, cod poştal 031528, oficiul poştal 77, Bucureşti, adresă de e-mail: nico.enculescu@gmail.com, COD IBAN: RO59BRDE441SV99444804410 ; - NR. CONT: 99444804410. Alte informații puteți găsi pe blogul meu: http://flacaraarzand.blogspot.ro.